Concurs: Primăvara în Orhei – Oraşul meu iubit

Odată cu venirea primăverii oraşul începe să reînvie, primele floricele parcă sunt cele mai gingaşe, iar ciripitul păsărilor călătoare te face să te simţi altfel. Soarele ne mîngîe cu razele sale odihnite după iarna lungă parcă vrînd să-şi ceară iertare pentru zilele de iarnă cînd uita să se trezească dimineaţa devreme, iar seara se grăbea la culcare.

Primăvara se poate de descris la nesfîrşit, prin cuvinte, poiezii, cîntece şi povestioare, dar de această dată propun să prezentăm primăvara în fotografie. Deci, anunţ concursul de fotografie “Primăvara în Orhei – Oraşul meu iubit”. Participant poate fi orice doritor.

Cerinţe:

  • marimea fotografiei: o latură de minim 1024px;
  • extensia imaginii: .png, .jpg, .tif;
  • fotografia să fie făcută în oraşul Orhei;
  • nu modificaţi digital fotografia, în afară de strictul necesar pentru a obţine un echilibru de culoare realistic şi claritate;
  • fotografiile trebuie să fie făcute în perioada concursului;
  • fotografiile le primesc pînă la data de 15 aprilie 2009 la adresa de email: admyn3d@gmail.com.

Cîştigătorul v-a primi un premiu bănesc.

Mai multe detalii la adresa: http://forum.orhei-city.net/viewtopic.php?f=2&t=194&start=0

Cînd vedem Orheiul la televizor?

Străduindu-mă să fiu la curent cu ştirile din Moldova, mă informez de pe site-urile ProTV, JuranlTV şi EuTV. După un timp însă, mi-am dat seama că toate posturile de televiziune de la noi din ţară sunt de fapt nimic mai mult decît o arenă pentru bătăliile politice. Fiecare post de televiziune în parte, arată ceea ce îi este dictat, de acolo, de sus, de la şefu’. Şi mai tare mă irită însă faptul că, dacă să credem posturilor de TV, probleme au doar chişinăuenii, iar restul ţării o duce de minune. Se tot discută despre Termocom şi Apă-Canal, primărie şi Dorin Chirtoacă, despre Muşuc şi Voronin. Dar uite că de fapt, aş putea spune la sigur, restul ţării o duce mult mai rău decît Chişinăul. Ca exemplu o să iau oraşul Orhei, pentru că ştiu situaţia de aici, dar oricum, cred că celelalte localităţi nu o duc mai bine. Aşa cum scriam mai sus, la Chişinău se tot duc tratative de a rezolva problema Termocomului şi datoriile primăriei faţă de acesta. Bine, dar cum rămîne cu oraşul Orhei, care de mai bine de vreo cîţiva ani nu mai are deloc o cazangerie funcţională, spre exemplu, microraionul Lupoaica de mai bine de 7 ani s-a transformat într-un sătuc, plin de hogeacurile care apar practic de la fiecare apartament. Dar atîta timp cît noi nu avem nici un posibil viitor preşedinte al ţării, această problemă nu intereseză posturile locale de televiziune. Că doar numai la Chişinău locuiesc oameni, pe la Orhei nu prea. Tot la capitala Moldovei se discută şi despre aprovizionarea locuitorilor cu apă caldă, ceea ce la Orhei nu mai există de peste 10 ani, cel puţin aşa este în microraionul în care locuiesc eu, Lupoaica. Cu cîţiva ani în urmă, practic în toate localităţile ţării, exista o problemă gravă, aprovizionarea normală a locuitorilor cu energie electrică, ceea ce nu se întîmla la capitala mîndrei noastre Ţări! Cum însă echipa de televiziunea postului de TV, ProTV, a fost atacată la noi în Orhei, uite că şi denumirea orăşelului nostru apare pe buzele prezentatoarei de la postul sus numit, la fel aşa a fost şi cu oraşul Bălţi. Şi dacă posturile TV din Moldova vorbesc doar de capitala acesteia, poate ar fi mai bine ca acestea să difuzeze doar la Chişinău? Că doar numai la Chişinău trăiesc oameni şi numai la capitală lumea are griji şi nevoi, în rest, noi trăim ca în sînul lui Dumnezeu. Sau poate totuşi trebuie să fim fericiţi că nu suntem şi noi prin vizorul posturilor TV, astfel se demonstrează că nu suntem înconjuraţi de probleme? Sau poate totuşi mai e nevoie de vreo acţiune politică din partea lui Ghimpu ca să ne mai arate şi pe noi la televizor? Sau vreo catastrofă naturală care ar arăta starea satelor noastre? Ori vreun război ca în Georgia, dacă tot se vorbea despre el mai mult decît despre întreaga noastră ţară? Cred că totuşi, cei de la ProTV vor mai aduce aminte numele altor localităţi doar cînd se v-a întîmpla vreun accident cu urmări grave, sau cineva va viola pe cineva, iar celelalte posturi în general o să uite de existenţa altor localităţi din ţară. Şi dacă tot nu credeţi cuvintelor mele, daţi un search pe ProTV, cuvîntul cheie Orhei, şi o să vedeţi că am dreptate, că doar acolo unde e fum şi pară pe arena politică, acolo e şi interesul celor care fac ştiri. Şi parcă uneori te doare, că la televiziune sunt prezentate ultimle ştiri din lumea modei, despre alegerile din SUA şi criza financiară mondială, iar ceea ce se află la doi paşi, rămîne însă în umbră, atîta timp cît acolo nu există nici nu interes politic. Şi totuşi, de ce?

Cu roata’n groapă aşteptăm scînteia…

drumOrhei – oraş vechi, cu o istorie bogată, cu oameni cu suflet mare, muncitori, cu fabrici şi uzine, şi nu în ultimul rînd cu probleme, fie mari, fie mici. Prin anii războiului al doilea mondial, Orheiul a avut parte şi el de zile negre, războiul a trecut, urmele lăsate de acesta însă parcă mai sunt şi astăzi, cu toate ca au trecut deja mai bine de 60 de ani. Nu vreau să vorbesc despre război şi nici despre ororile acestuia, însă fiecare orheian care iese din casa sa, parcă îşi aduce aminte de el. Mergînd pe drumurile Orheiului, fără să vrei începi a te gîndi că nu demult la noi a fost război. Şi dacă orheeini parcă s-au deprins cu situaţia, cei care uneori doar trec prin Orhei, se străduie să o facă cît mai rar. Personal cunosc cîţiva şoferi de rută care nu trec pe la Auto-Gara Orhei doar din cauza drumurilor rele, chiar dacă acolo sunt drumeţii îngheţaţi de frig sau toropiţi de căldură, şi numără fiecare autobus care trece pe alături de ei, sperînd că următorul va fi cel care îi va duce acasă. Interesant este faptul că orice şofer care deţine un transport auto achită o taxă anumită anuală pentru întreţinerea drumurilor în stare bună. Şi atunci apare îtrebarea: Dacă tot se adună bani pentru întreţinerea drumurilor, de ce calitatea acestora este la cel mai jos nivel? Încă un fapt la fel de interesant este acela că orice candidat de primar, în programa sa electorală are numaidecît un punct legat de rezolvarea problemei drumurilor. După ce îşi ocupă postul de primar, problemă însă persistă sau este rezolvată doar relativ, făcînd o reparaţie de calitate joasă doar a unor străzi, exemplu fiind str. Eliberării. Şi stau şi mă gîndesc de ce şoferii rabdă situaţia dată? De ce la sărbători se poate aduna multă lume, iar cînd ajunge vorba de rezolvat unele probleme la nivel de primărie/guvern/etc parcă dispare toată bărbăţia din noi? Are parcă ceva poporul nostru, o barieră nevăzută de ochi care ne împiedică singuri să ne facem o viaţă mai bună. Şi te gîndeşti că şi cei de la conducere merg pe aceste drumuri devastate parcă de bombe şi nu-ţi poţi da seama de ce ne place totuşi să trăim aşa, pentru că dacă unui om nu-i place stilul său de viaţă acesta face ceva schimbări ca sa-i fie comod şi bine. Înseamnă oare asta că ne place totuşi aşa? E mai uşor să plecăm peste hotare decît să schimbăm aici ceva, pentru a fi şi la noi ca peste „hotare”? Oare care este acea scîntee care o să producă schimbarea cea mare, şi o să avem atîta răbdare să aşteptăm acea scîntee? Căutîn şi găsind pe paginile internetului informaţie despre starea drumurilor din ţara noastră, am parcă o frică că scînteia nu va fi degrabă. Problema drumurilor în Ţara Moldovei este foarte gravă, astfel 92% din drumurile naţionale au nevoie urgentă de reparaţie, aşa că vrînd nevrînd ajung la gîndul că dacă problema nu se rezolvă la nivel naţional, cu atît mai mult nu se va rezolva în curînd mai ales la nivel local. Interesant este totuşi faptul că întreţinerea acestora la nivel satisfăcător ar costa mai puţin decît reparaţia capitală a acestora odată la 10-15 ani. De ce dar ne place să facem totul invers? Sau vrem să fim mai „originali” decît alţii şi să fim în fruntea unor „top-uri” al ţărilor cu cele mai devastate drumuri? Şi parcă tot se aprobă atîtea proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii drumurilor, şi tot se voreşte de problema dată, dar ceva nu merge aşa cum trebuie. Poate trebuie de schimbat ceva, vreun instrument sau poate trebuie de schimbat totul şi de privit problema cu alţi cu ochi, din alt unghi? Sau poate ne-am deprins să găsim vinovatul, să arătăm cu degetul şi aici ne oprim? Şi ne place nouă moldovenilor un lucru, şi ne place tare, să vorbim mult, să filozofăm, să credem că ştim totul şi o să facem totul, dar rămîne doar vorba şi doar teorie. Poate e timpul deja să lăsăm vorba şi să ne apucăm de treabă? Cînd ajunge vorba de treabă, toţi cei care sunt răspunzători de chestia asta, dau din umeri şi spun: „Nu-s bani!”. Şi atunci cum rămîne cu banii pe care îi achită fiecare deţinător de automobil? Cum rămîne cu impozitele care se adună regulat de la orice întreprindere, fie ea individuală sau de stat? Caci dacă încerci să nu achiţi aceste impozite, ai păţit-o rău de tot. Atunci care e problema? Că tot mă frămîntă gîndul şi nu pot înţelege. Sau poate totuşi Mercedes-urile şi BMW-urile de ultimă generaţie care se tot înmulţesc ultimul timp sunt cumpărate pe banii care de fapt sunt destinaţi altor scopuri? Aşteptăm scînteia…

www.Orhei-City.net

1 octomrie 2008. Un nou inceput pentru o mica parte din viata orasului Orhei. La 00:00 se lanseaza proiectul care este inca in dezvoltare, care dispune la moment de forum, galerie si site. Incepem cu pasi mici, dar speram sa ajungem sa-i facem si pe cei mari. De ce am lansat totusi proiectul atita timp cat acesta necesita lucru? Din simplu motiv ca vreau sa fim o comunitate, sa discutam idei, sa dezvoltam impreuna totul. In asa fel, proiectul are posibilitatea de a deveni mai interesant pentru toate categoriile de persoane, si nu doar pentru un grup restrins. Daca ar fi sa-mi aduc aminte, primele idei referitor la proiect apar cu vreo 5 ani in urma, atunci cand abia de mi-am cumparat compiuter. Si uite ca a ajuns si momentul cand am facut acest pas. A durat cam mult, din mai multe motive, dar nici unul serios, asa ca nu ma voi apara cu ele, ci doar voi incerca sa recapat timpul pierdut. Continue reading

Orheiul şi călătoria mea în jurul acestuia

Inca la ultima calatorie de pe data de 9 mai imi planificasem sa fac inconjorul Orheiului, sa vad cum arata orasul in care locuiesc de 23 de ani. Si nu pentru ca nu stiu cum arata, ci pentru ca vroaiam unele locuri sa le vad mai indeaproape, fara a ma grabi undeva. Zis si facut. Ma intelesesem cu un prieten sa mergem impreuna si astfel dimineata zilei de 6 septembrie a fost planificata ca ziua cu pricina. La ora 9:30, ambii plini de forta si dorinta arzatoare, am dat start calatoriei noastre, incepind cu microraionul Lupoaica. Padurea este amplasata chiar peste drum de casa unde locuiesc, astfel calatoria a inceput cu o plimbare placuta si linistita prin aceasta. Asa a durat vreo 30 de minute, dupa care aveam sa uitam de liniste, pentru ca iesirea din padure duce direct la un drum destul de aglomerat de autoturisme, mai ales de camioane mari si galagioase. La orele 10:50 ajunsesem deja la scoala Internat, care se afla la marginea Orheiului. Trecand pe acolo am fost mihnit vazind 3 monumente unul linga altul a catorva tineri care au decedat in acel loc in accidente rutiere. Pe un monument erau fotografiile a 4 tineri care nici macar nu ajunsese la virsta de 25 ani! Poate totusi ar fi bine sa ne gandim la aceste lucruri cand suntem la volanul automobilului?! Continue reading

Rally Orhei

Am asistat azi la o parte din Raliul organizat astazi, 31 august 2008, in orasul Orhei. Din motive de securitate nu mi s-a permis sa fac fotografii din locurile din care am dorit eu sa fotografiez, si din motiv ca nu am un aparat performant va prezint fotografiile care s-au primit asa cum s-au primit. Daca e sa vorbesc despre competitii, cred ca ar fi nevoie de o organizare mai buna.

Continue reading

9 mai 2008 sau Orhei – Piatra – Orhei

De 9 mai in timp ce altii stateau acasa tolaniti pe pat, altii sarbatoreau Ziua Victoriei asupra fascismului sau Ziua Europei, eu am decis sa fac o plimbare prin satele din imediata vecinatatea a orasului meu natal – Orhei. Zis si facut! M-am inteles sa merg in calatorie cu vreo cateva persoane, din care pana la sfirsit a mers doar una, adica eu si cu RocKK 🙂 Pe la orele 10:45 eram deja porniti in drumul micii noastre calatorii. Ruta era partial planificata cu cateva zile inainte, asa ca ne-am luat bere si mincare si dusi am fost. La inceput drumul ducea spre marginea riului Raut dupa care, calatoria noastra mica trebuia sa continue de-a lungul lui inspre satele Paharniceni si Piatra. Continue reading