De ce Europa nu ar trebui să-şi facă griji de o eventuală migraţie în masă a moldovenilor!

Citisem zilele trecute cîteva articole despre frica unor europeni, care cred că odată cu eliberarea paşapoartelor româneşti către cetăţenii moldoveni, aceştia din urmă o să emigreze toţi ca unul în Europa, adică, circa 3.600.000 la număr. Însă, dacă e să ne gîndim mai bine, aceasta nu are nici o logică. De ce?

1. Deja foarte mulţi moldoveni, după unele date, circa un milion, şi aşa sunt plecaţi peste hotare, şi în plus ilegal, iar asta e mai rău decît legal cu paşaport.

2. Preşedintele României, Traian Băsescu, a cerut, ca să fie examinate circa 10.000 de cereri lunar, iar dacă să ne gîndim că există circa 900.000 de cereri, atunci, trebuiesc 7 ani şi 6 luni pentru a le prelucra, asta însemnînd că cei 900.000 moldoveni, nu vor lua cu astalt Europa, ci asta o să se întîmple treptat, în caz că pleacă toţi ca unul.

3. Cum deja am scris mai sus, există circa 900.000 de cereri, şi 120.000 de moldoveni care deja deţin un paşaport român, iar asta nu înseamnă nicidecum 3.600.000 de cetăţeni. În plus, nu orice cetăţean moldovean vreau un astfel de paşaport, şi un alt argument, sunt oameni bătrîni, oameni care au aici afaceri sau un loc de muncă bine plătit, şi care nu au să plece în Europa la lucru.

4. Chiar dacă ar pleca 3.600.000 de cetăţeni moldoveni, credeţi că asta ar fi foarte mult pentru cîteva sute de milioane de europeni? Credeţi că europenii nu au nevoie de servicii mai ieftine, pe care cetăţenii noştri le oferă?

Nu ştiu cît sunt de bune argumentele mele, dar la sigur ştiu că cei care au scris despre frica europenilor, au adus chiar mai puţine argumente plauzibile decît mine.

Incultura?!

Mă deranjează incultura poporului nostru! Mă deranjează oamenii care vorbesc foarte tare la telefonul mobil! Mă deranjează să merg în transport public şi să aflu că Borea trebuie să meargă mînă să-şi facă “zagran pasport”, iar după asta o să meargă la “nănăşăl” să rămînă pe noapte la acesta. Nu mă interesează că Feghea a cumpărat un “most” pentru Jigului-ul de 24 de ani, şi merge chiar acum la Jora să “ude” cumpărătura. Nu am nici un grăunte de interes să ştiu că o domnişoară îl iubeşte tare pe Vanea, doar că acesta deja o iubeşte pe Maricica. Nu vreau să văd feţe de oameni beţi de la care miroase a “seleodcă” şi “pivă”.  Nu vreau să ascult manele, pentru că am greaţă de la ele. Nu vreau să văd şoferi bădărani care nu ştiu nici măcar a vorbi frumos cu pasagerii. Nu vreau ca şoferii să fumeze în timp ce ne deplasăm, chiar dacă fereastra rutierei este întredeschisă. Nu cred că e corect ca şoferul să discute la telefonul mobil în timp ce în rutieră sunt 10-20 de oameni, pentru că nu mă simt în siguranţă! Mă deranjează cînd şoferii, unii din care au doar 9 clase terminate, se cred persoane extrem de importante! Vreau transport public curat, nu plin de gume de mestecat lipite pe scaune, fără semnături de genul “Жора + Надя = Любовь”! De ce alţii pot, iar noi nu? Ce e cu noi? Ce au ceilalţi, iar noi nu? De ce ne place să ne evidenţiem prin fapte mai puţin frumoase şi interesante?

Moldova europeana – o construim impreuna

Odata cu inceperea campaniei electorale, in multe localitati incep a se organiza o multime de concerte de la diferite partide politice. Si mi-am pus intrebarea, de ce oare unele orase/sate au posibilitatea de a vedea concerte doar in ajunul alegerilor? Sau doar atunci cineva isi mai aduce aminte de noi? Doar atunci mai avem si noi nevoie de un pic de distractie de care unii nici nu mai au timp de ani de zile? Sau poate ar fi mai bine daca in fiecare an am fi nevoiti sa votam ceva, astfel v-om avea parte si de concerte, nu? De fapt mi-am dat seama ca doar odata cu campaniile electorale cineva mai are nevoie de noi, de voturile si increderea noastra, sa profite de ele, iar noi nu suntem nimic mai mult de niste oameni naivi care putem fi pacaliti usor de cateva concerte cu vedete mai mari sau mai putini mari, care la rindul lor asteapta cu nerabdare urmatoarele campanii electorale, mai bine zis urmatoarea posibilitate de a mai castiga ceva! Sau poate totusi mai bine banii cheltuiti pe nenumaratele concerte treabuiau fi cheltuiti pe probleme intr-adevar autentice pentru popor mai ales in momente de criza? Voi ce parere aveti?

PS: Apropo, oare sunt oameni care planificand de mai inainte pentru ce partid v-or vota, sa-si schimbe parerea doar asistind la un concert?

Cu roata’n groapă aşteptăm scînteia…

drumOrhei – oraş vechi, cu o istorie bogată, cu oameni cu suflet mare, muncitori, cu fabrici şi uzine, şi nu în ultimul rînd cu probleme, fie mari, fie mici. Prin anii războiului al doilea mondial, Orheiul a avut parte şi el de zile negre, războiul a trecut, urmele lăsate de acesta însă parcă mai sunt şi astăzi, cu toate ca au trecut deja mai bine de 60 de ani. Nu vreau să vorbesc despre război şi nici despre ororile acestuia, însă fiecare orheian care iese din casa sa, parcă îşi aduce aminte de el. Mergînd pe drumurile Orheiului, fără să vrei începi a te gîndi că nu demult la noi a fost război. Şi dacă orheeini parcă s-au deprins cu situaţia, cei care uneori doar trec prin Orhei, se străduie să o facă cît mai rar. Personal cunosc cîţiva şoferi de rută care nu trec pe la Auto-Gara Orhei doar din cauza drumurilor rele, chiar dacă acolo sunt drumeţii îngheţaţi de frig sau toropiţi de căldură, şi numără fiecare autobus care trece pe alături de ei, sperînd că următorul va fi cel care îi va duce acasă. Interesant este faptul că orice şofer care deţine un transport auto achită o taxă anumită anuală pentru întreţinerea drumurilor în stare bună. Şi atunci apare îtrebarea: Dacă tot se adună bani pentru întreţinerea drumurilor, de ce calitatea acestora este la cel mai jos nivel? Încă un fapt la fel de interesant este acela că orice candidat de primar, în programa sa electorală are numaidecît un punct legat de rezolvarea problemei drumurilor. După ce îşi ocupă postul de primar, problemă însă persistă sau este rezolvată doar relativ, făcînd o reparaţie de calitate joasă doar a unor străzi, exemplu fiind str. Eliberării. Şi stau şi mă gîndesc de ce şoferii rabdă situaţia dată? De ce la sărbători se poate aduna multă lume, iar cînd ajunge vorba de rezolvat unele probleme la nivel de primărie/guvern/etc parcă dispare toată bărbăţia din noi? Are parcă ceva poporul nostru, o barieră nevăzută de ochi care ne împiedică singuri să ne facem o viaţă mai bună. Şi te gîndeşti că şi cei de la conducere merg pe aceste drumuri devastate parcă de bombe şi nu-ţi poţi da seama de ce ne place totuşi să trăim aşa, pentru că dacă unui om nu-i place stilul său de viaţă acesta face ceva schimbări ca sa-i fie comod şi bine. Înseamnă oare asta că ne place totuşi aşa? E mai uşor să plecăm peste hotare decît să schimbăm aici ceva, pentru a fi şi la noi ca peste „hotare”? Oare care este acea scîntee care o să producă schimbarea cea mare, şi o să avem atîta răbdare să aşteptăm acea scîntee? Căutîn şi găsind pe paginile internetului informaţie despre starea drumurilor din ţara noastră, am parcă o frică că scînteia nu va fi degrabă. Problema drumurilor în Ţara Moldovei este foarte gravă, astfel 92% din drumurile naţionale au nevoie urgentă de reparaţie, aşa că vrînd nevrînd ajung la gîndul că dacă problema nu se rezolvă la nivel naţional, cu atît mai mult nu se va rezolva în curînd mai ales la nivel local. Interesant este totuşi faptul că întreţinerea acestora la nivel satisfăcător ar costa mai puţin decît reparaţia capitală a acestora odată la 10-15 ani. De ce dar ne place să facem totul invers? Sau vrem să fim mai „originali” decît alţii şi să fim în fruntea unor „top-uri” al ţărilor cu cele mai devastate drumuri? Şi parcă tot se aprobă atîtea proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii drumurilor, şi tot se voreşte de problema dată, dar ceva nu merge aşa cum trebuie. Poate trebuie de schimbat ceva, vreun instrument sau poate trebuie de schimbat totul şi de privit problema cu alţi cu ochi, din alt unghi? Sau poate ne-am deprins să găsim vinovatul, să arătăm cu degetul şi aici ne oprim? Şi ne place nouă moldovenilor un lucru, şi ne place tare, să vorbim mult, să filozofăm, să credem că ştim totul şi o să facem totul, dar rămîne doar vorba şi doar teorie. Poate e timpul deja să lăsăm vorba şi să ne apucăm de treabă? Cînd ajunge vorba de treabă, toţi cei care sunt răspunzători de chestia asta, dau din umeri şi spun: „Nu-s bani!”. Şi atunci cum rămîne cu banii pe care îi achită fiecare deţinător de automobil? Cum rămîne cu impozitele care se adună regulat de la orice întreprindere, fie ea individuală sau de stat? Caci dacă încerci să nu achiţi aceste impozite, ai păţit-o rău de tot. Atunci care e problema? Că tot mă frămîntă gîndul şi nu pot înţelege. Sau poate totuşi Mercedes-urile şi BMW-urile de ultimă generaţie care se tot înmulţesc ultimul timp sunt cumpărate pe banii care de fapt sunt destinaţi altor scopuri? Aşteptăm scînteia…

Moldova – Se mai poate schimba ceva oare?

Am citit cateva minute in urma niste noutati care m-au socat! Au ajuns sa moara lumea inecata pe strazile Chisinaului! E inuman! E ireal ceea ce se intimpla! Nu-mi vine sa cred! Am citit pe forum.md urmatoarele: “DOUA PERSOANE AU MURIT INECATE PE BULEVARDUL DECEBAL!” (sursa ProTV). Si dupa asa tragedii se mai vrea Chisinaul oras european? Daca nu poate conducerea sa rezolve asa probleme , cum ramine cu alte probleme mult mai grave? Oare cat mai poate rezista poporul acesta toate necazurile date? Oare chiar este curatarea sistemelor de canalizare o problema asa de greu de rezolvat? Si doar nu se pune problema ca nu avem rachete sa zburam in cosmos! Si nu se pune problema ca nu avem zgaraie nori! Problema e una destul de reala, care trebuie rezolvata cat mai urgent, atita timp cat dupa fiecare ploaie in Chisinau se formeaza o noua Venetie! Oare chiar e mai ieftin sa acoperi despagubirile materiale decat sa rezolvi problema? Oare de cati primari, guverne si parlamente mai exista nevoie de a rezolva astfel de probleme? No comment!