Londra – Luton – Londra

În iunie, am reuşit să stabilesc un nou record de kilometri pedalaţi într-o singură lună – 1297. Totodată, am mers şi am vizitat câteva oraşe din Anglia. Primul din ele – Luton. Călătoria mi-a luat doar o singură zi, şi am mers mai mult ca să văd dacă picioarele mele mai rezistă să pedaleze cam 150km, precum planificam, deşi într-un final am pedalat 169km. Călătoria aceasta mi-a răspuns la unele întrebări ce ţine de plimbările cu bicicleta prin Anglia.
1. În primul rând, dacă la noi în Moldova nu există nici o restricţie pe care drumuri se poate de pedalt, atunci în Anglia, şi probabil şi în alte ţări, situaţia e alta, aşa că în unele locuri, conducându-mă după Google Maps, am fost nevoit să merg pe drumuri mai puţin practicabile, şi mai ales pentru o cursieră, şi totodată, am pedalat câteva zeci de km pe offroad, la umbra copacilor şi departe de orice zgomot, dar şi cu o suprafaţă destul de faină, ceea ce mi-a plăcut.
2. Multă energie se pierde prin oraşe mari, din motiv că eşti nevoit să frânezi foarte şi foarte des, din cauza numărului mare de semafoare şi a automobilelor. Deşi ajungeam să pedalez cu viteza de 32-35km prin oraş, trebuia să opresc la roşu, aşa că nu am reuşit să menţin viteza medie la nici 25km/h. Unele semafoare la Londra ajung să semnalizeze roşu şi două minute, timp în care pur şi simplu stai pe loc. Calitatea drumurilor din Londra, şi nu doar, şi mai ales pe acostament, lasă de dorit, în unele locuri chiar destul de mult.
3. Dacă nu cunoşti drumul, şi chiar dacă eşti ghidat de GPS, eşti mult mai lent, pentru că în unele momente, din cauza unor intersecţii cu multe drumuri, trebuie să fii atent şi la trafic, astfel uneori greşeşti drumul şi trebuie să te întorci pe drumul corect. În plus, la Londra, pe cât ar putea părea de straniu, sunt puţine indicatoare pe care să scrie denumirea străzii. Şi ceea ce ar putea suna şi mai straniu, la intrărilie în localităţile vizitate pe parcurs, nu am văzut nici măcar o singură dată, un semn cu denumirea oraşului sau sătucului! Nici măcar la intrarea sau ieşirea din Londra! Nu mai vorbesc de faptul că atunci când mă întorceam înapoi şi s-a descărcat totalmente telefonul, am pierdut mult timp cum să ajung din nordul Londrei în partea de sud-est, unde locuiesc momentan. Aşa că, dacă te afli în Epping, spre exemplu, pe semnele de circulaţie o să vezi cum poţi ajunge în următorul sector, dar nu sunt indicate sectoarele de mai departe. Nu vedeam pe indicatoare nici direcţia spre City Airport, ceea ce m-ar fi ajutat foarte mult, fiind dat faptul că locuiesc la vreo 2km de el.

În general, am rămas satisfăcut de călătorie. Mi-a plăcut să descopăr chestii noi despre Anglia. Ca şi anul trecut, am rămas plăcut surprins de satele englezeşti, cu case destul de modeste, şi mai ales de cee vechi, restaurate şi reparate frumos. Peisajele în general nu se deosebesc de celea moldoveneşti prea mult. Acelaşi grâu, aceeaşi copaci, aceeaşi iarbă, acelaşi cer albastru.

Orheiul şi călătoria mea în jurul acestuia

Inca la ultima calatorie de pe data de 9 mai imi planificasem sa fac inconjorul Orheiului, sa vad cum arata orasul in care locuiesc de 23 de ani. Si nu pentru ca nu stiu cum arata, ci pentru ca vroaiam unele locuri sa le vad mai indeaproape, fara a ma grabi undeva. Zis si facut. Ma intelesesem cu un prieten sa mergem impreuna si astfel dimineata zilei de 6 septembrie a fost planificata ca ziua cu pricina. La ora 9:30, ambii plini de forta si dorinta arzatoare, am dat start calatoriei noastre, incepind cu microraionul Lupoaica. Padurea este amplasata chiar peste drum de casa unde locuiesc, astfel calatoria a inceput cu o plimbare placuta si linistita prin aceasta. Asa a durat vreo 30 de minute, dupa care aveam sa uitam de liniste, pentru ca iesirea din padure duce direct la un drum destul de aglomerat de autoturisme, mai ales de camioane mari si galagioase. La orele 10:50 ajunsesem deja la scoala Internat, care se afla la marginea Orheiului. Trecand pe acolo am fost mihnit vazind 3 monumente unul linga altul a catorva tineri care au decedat in acel loc in accidente rutiere. Pe un monument erau fotografiile a 4 tineri care nici macar nu ajunsese la virsta de 25 ani! Poate totusi ar fi bine sa ne gandim la aceste lucruri cand suntem la volanul automobilului?! Continue reading

9 mai 2008 sau Orhei – Piatra – Orhei

De 9 mai in timp ce altii stateau acasa tolaniti pe pat, altii sarbatoreau Ziua Victoriei asupra fascismului sau Ziua Europei, eu am decis sa fac o plimbare prin satele din imediata vecinatatea a orasului meu natal – Orhei. Zis si facut! M-am inteles sa merg in calatorie cu vreo cateva persoane, din care pana la sfirsit a mers doar una, adica eu si cu RocKK 🙂 Pe la orele 10:45 eram deja porniti in drumul micii noastre calatorii. Ruta era partial planificata cu cateva zile inainte, asa ca ne-am luat bere si mincare si dusi am fost. La inceput drumul ducea spre marginea riului Raut dupa care, calatoria noastra mica trebuia sa continue de-a lungul lui inspre satele Paharniceni si Piatra. Continue reading