Unde eşti copilărie, cu pădurea ta, cu tot?

Mă puteţi crede demodat, dar îmi place la nebunie acest desen animat. Şi de cîte ori îl revăd, un val de amintiri plăcute mă năvăleşte, amestecat parcă cu nişte emoţii stranii, de dor de acele vremuri, cînd fiind copii chiar ne bucurăm de viaţă, nu prea ştim cu adevărat ce sunt grijile, nevoile! Ehhh, cît de stranii sunt oamenii! Cînd suntem mici ne grăbim să creştem, ca mai apoi să ne dorim atît de mult să fim măcar pe o zi, copii, din nou, atît de naivi, de simpli, de …