Soarta, фильм второй

Mulţi oameni cred în soartă. Nu, nu aşa.

Foarte mulţi oameni cred în soartă. O! Iaca aşa sună mai adevărat.

Ce-i asta soartă? Conform celor ce cred în ea, soarta, este cartea vieţii, sau povestea vieţii, care-ţi este scrisă de Dumnezeu, sau altă forţă supranaturală, încă de la naştere. Ei mă rog, fie aşa cum zic ei. Fiecare are dreptul la părerea sa. Şi iaca, după ce am scris eu primul articol despre acest bred, of, adică despre soartă, n-o trecut atîta vreme ca să-mi apară nişte întrebări foarte interesante, şi, încă mai interesant mi-ar fi să aud, sau să citesc răspunsurile celor ce cred în soartă.

Şi cum spuneam mai sus, sunt oameni, care,  ce nu s-ar întîmpla, în loc să caute o rezolvare a problemei, pun buza pe bigudi şi varsă căldări de lacrimi, că soarta-i rea cu ei, că Dumnezeu nu-i ajută, că din cauza la nişte greşeli făcute de ei mai înainte, acum destinul îi pedepseşte. Şi iaca apare întrebarea, dacă totul era predestinat, scris în cartea vieţii, reiese că şi acele “păcate” comise cu ceva timp în urmă, la fel erau acolo, da? Păi atunci, Dumnezeu nu poate să-i pedepsească pentru ceea ce îi scris chiar de El în acea carte, nu?

Buuuun. Să trecem mai departe. Iaca pe lumea asta sînt mulţi oameni, care ajung să fie narcomani, alcoolici, ucigaşi, prostituate şi muuuuulte alte chestii de acest gen. Şi hop, înc-o întrebare: Dacă Dumnezeu, conform Bibliei, este iubire, (1 Ioan 4:8), păi, or noi nu ştim sensul adevărat al acestui cuvînt, or Dumnezeu este tot ce vrei, numai iubire nu, dacă El ne scrie aşa poveşti de viaţă, or?

Unii “oameni”, ajung să comită crime monstruoase, să fure, să omoare, să vîndă droguri sau arme, doar pentru a face bani pe necazul altora. Şi unii din ei, datorită acestor fapte, ajung să trăiască foarte bine, maşini luxoase, case cu 7 etaje, milioane de dolari în băncile din Elveţia şi pe lîngă toate astea, mai ajung să trăiască şi cîte vreo 90 de ani. Ăăăăăă, adică, ăăă, Dumnezeu iubeşte aşa oameni şi le dă lor cele mai bune condiţii de viaţă? Oleacă straniu, cel puţin mie aşa-mi pare.

Da iaca voi, cei care credeţi în soartă, nu vă temeţi de aşa Dumnezeu? Că mulţi din voi, cei care credeţi în soartă, mergeţi şi la biserică şi credeţi în Dumnezeu.  Nu ştiu cum voi, da eu m-aş teme să cred în El. Eu m-aş teme să cred într-un Dumnezeu care poate să-mi distrugă viaţa, doar pentru că aşa a hotărît El. Ei, dar chiar şi aşa, eu nu mă tem. Pentru că nu există soartă sau vreo carte a vieţii scrisă de cineva. Există oameni slabi, care în loc să facă ceva pentru binele său, caută motive. Din totdeauna a fost mai comod să cauţi motive pentru a nu face ceva, decît să cauţi căi pentru a junge să duci o viaţă mai bună, mai frumoasă. Problema constă în fiecare din noi, în fiecare din cel care ar vrea să schimbe o lume întreagă, dar nici într-un caz să se schimbe însuşi.

Există oameni lenoşi care se las duşi de val şi aşteaptă mană cerească. Oameni care mai bine trăiesc aşa cum este, decît să depună un efort în plus pentru a schimba lucrurile. Oameni, care, vin cu argumente de genul “Eu am fost şi am votat şi aştept să fie bine” (şi cînd spun asta, chiar am exemple concrete printre cunoscuţii mei), iar în timp ce ei aşteaptă să se schimbe ceva, cei, care vor cu adevărat să-şi atingă scopurile, lasă poveştile despre soartă la o parte, şi-şi croiesc drum spre ţel.

“Soarta” mea s-a schimbat ceva timp în urmă, nu pentru că în cartea vieţii aşa era scris, ci pentru că meditînd mult la unele chestii de bază, am ajuns la anumite concluzii care deja dau roade astăzi. Soarta fiecăruia din noi e doar în mîinile noastre, şi doar de noi depinde ce ajungem între timp, narcomani şi alcoolici, sau oameni fericiţi alături de o familie frumoasă şi sănătoasă. E timpul ca fiecare din noi să devină un pic mai matur şi să ne spunem sincer că în mare parte, lucrurile depind de noi. Unicii oameni care au dreptul moral de-aş deplînge viaţa sunt cei care s-au născut fără mîini sau picioare, sau din cauza unor accidente teribile au rămas orbi sau cu alte probleme legate de sănătate. Şi cel mai straniu lucru, că mulţi dintre cei care s-au născut aşa, sunt oameni foarte puternici care ajung oameni puternici în viaţă şi care ne pot da nouă, celor sănătoşi, un exemplu foarte fruos, demn de urmat. În rest, după părerea mea, nimeni, şi absolut nimeni, nu are dreptul moral să-şi deplîngă viaţa pe care şi-o crează singuri! Spune NU CHIŞĂTULUI OCHILOR începînd de astăzi! Nu lăsa pe mîine ceea ce trebuia să faci încă ieri! Ia-ţi viaţa în mîinile tale şi făo mai frumoasă! Totul depinde doar de tine!

Amin!

PS: Pentru cunoscătorii de limba rusă, o piesă, cred eu, la temă.

Ария – Встань, страх преодолей

One thought on “Soarta, фильм второй

  1. Îmi plac ideile tale. Și aparențele susțin această teorie. Anume că soarta fiecărui om depinde nemijlocit de acțiunile sale.
    Dar toate cărțile pe care le-am citit și toate teoriile pe care le cunosc, susțin că soarta există, iar noi nu avem dreptul la alegere. Este o iluzie…
    Filmul The Matrix “se joacă” cu această ideie. Iată o secvență de dialog dintre Neo și The Oracle:
    “Neo: … You already know if I’m going to take it.
    The Oracle: Wouldn’t be much of an oracle if I didn’t.
    Neo: But if you already know, how can I make a choice?
    The Oracle: Because you didn’t come here to make the choice. You’ve already made it. You’re here to try to understand why you made it. [Neo eventually takes the candy] I thought you’d have figured that out by now.”
    Găsești aici dialogul complet, precum și alte referințe sau citate: https://en.wikiquote.org/wiki/The_Matrix_Reloaded
    În special vreau să menționez acest citat de The Merovingian:
    “Please, ma cherie, I told you, we are all victims of causality. I drank too much wine, I must take a piss. Cause and effect.”
    Pentru că relația dintre cauză și efect e esențială. E adevărat că soarta fiecăriu om depinde de gândurile și acțiunile sale. Dar oare gândurile și acțiunile sale nu sunt și ele influențate de alte lucruri? Cauză și efect. Dacă o persoană este grosolană, răutăcioasă, am putea spune că este needucată. Dar oare educația pe care a primit-o el în copilărie este ceva ce el a decis pentru sine? Sau traumele morale suferite în viață, care i-au consolidat caracterul e ceva ce el și-a dorit?
    Dar acest exemplu e prea subtil, e greu să observi sau să presupui de ce această persoană este așa cum este. Să exagerăm deci… Dar mai întâi vreau să menționez ceva ce o să mă ajute să explic lucrurile mai departe.
    Oamenii nu sunt egali!
    Viața nu e corectă sau cinstită!
    Ai spus că “Unicii oameni care au dreptul moral de-aş deplînge viaţa sunt cei care s-au născut fără mîini sau picioare.”. Presupun că e din cauza că ei nu au ales să se nască așa, iar condiția lor reprezintă un dezavantaj enorm față de ceilalți, fapt care le dă dreptul moral să fie nemulțumiți de aceste condiții. Adevărul e că nici un om nu a ales condițiile în care se va naște, dar acestea au un efect enorm asupra soartei lor. Spre exemplu un copil din țările sărace, nu a ales să se nască acolo, și deși perfect sănătos, acest fapt e un dezavantaj enorm pentru el. Pentru că de aici se începe totul. El va primi o educația de nivel jos (ceea ce va determina nivelul de inteligență, viitorul post de muncă, și nivel de trai), probabil alimentația sa nu va fi foarte bună (ceea ce va impiedica devzoltarea sa atât fizică, cât și mentală), posibil să fie probleme în familie din cauza lipsei resurselor materiale (care va afecta acest copil psihologic). Cauză – efect.
    Cartea lui Malcolm Gladwell, Outliers, aduce multe exemple (mai reușite decât ce am invetat eu ;)), despre cum evenimentele pe care oamenii nu le controlează contribuie sau împiedică succesul. Câteva din aceste exemple sun Bill Gates și The Beatles.
    Însă pentru mine ar fi ușor să nu atrag atenția la aceste argumente și exemple, pentru că cu siguranță nu putem lua în calcul toți factorii care influențează soarta unei persoane. Dar…
    Pe lângă religie, despre care ai menționat deja, știința (sau științele) la fel susține ideea de Soartă.
    Să începem cu fizica. Dacă fiecare obiect sau ființă din univers este creat din particule, atunci cunoscând poziția fiecarei particule, viteza și direcția mișcării este posibil de calculat traiectoria fiecărei din ele în parte cât și a obiectelor pe care acestea le constituie. Aceleași legi ale fizicii care se aplica la un sistem din 2 particule, se aplică și la un sistem mai mare, cum ar fi universul nostru. Deci dacă am avea un computer destul de puternic, și informația despre starea actuală a universului s-ar putea calcula starea în orice moment de timp t. Deci putem afla viitorul și trecutul prin metode științifice. Cu părere de rău un așa computer nu există, pentru că ar trebui să fie de câteva ori mai mare decât universul, și pentru că nu ai avea atâția bani să achiți curentul electric.
    Up next… Biologia. După cum știm emoțiile noastre, gândurile noastre sunt doar niște semnale electrice în creer, aceste procese fiind reglate de hormoni. Iar nivelul hromonilor de materialul genetic. De fapt materialul genetic influențează în mare parte structura organismului nostru, cât și reacția acestuia la diferiți stimuli externi.
    În cartea sa The Selfish Gene, Richard Dawkins, explică cum anume influențează ADN-ul comportamentul oamenilor. De fapt e doar o explicația mai detaliată a teoriei evouliției lui Darwin, cu exemple din viață. Ideea e că un anumit comportament este (sau a fost) mai avantajos pentru individ, deaceea genele care cauzau acest tip de comportament s-au răspândit în fondul genetic al acelei specii. Iarăși… nu era alegerea individului să obțină aceste gene, nici să le păstreze.
    Soarta? Te las să decizi pentru tine.
    Nu poți fi sigur că sorta există sau nu. Tendința mea e să cred că omul (în special eu) deține controlul și are dreptul la alegere. Deși toate evidențele și raționalizările susțin contrariul.
    Indiferent dacă totul e predeterminat sau noi forțăm lucrurile să se întâmple, nu are rost să te plângi pe condiția ta. Dacă totul e scris, faptul că ți-e milă de tine n-o să schimbe nimic. Dumnezeu nu o să rescrie cartea vieții pentru tine în special. Iar dacă totuși noi putem alege, atunci de ce să te plângi? Acționează!
    În ambele cazuri, dacă tot ce faci e să te plângi, nimic nu se schimbă…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *