Facebook Party – partea a 3-a

Astăzi am avut ocazia să merg din nou la spitalul oncologic, acolo unde zeci de copii, şi nu doar, bolnavi de diferite forme de cancer, îşi trăiesc zilele “îndulcite” de chimioterapie şi pastile, de acele seringelor şi picurătorilor, acolo unde toţi sunt înfrăţiţi de aceeaşi boală nemiloasă care le scurtează viaţa şi le întunecă zilele însorite. Plăcerea cea mai mare e de a vedea zîmbete pe feţele copiilor care au primit mici cadouri din partea oamenilor cu inimă mare, chiar dacă stau “conectaţi” la picurători, încearcă totuşi să schiţeze un zîmbet sincer, neprefăcut, frumos, cald, blînd, şi care te pune să meditezi la unele chestii. “Fuga fuga prin cîmpii, fuga doi copii, două păsări fără de griji”, versuri din piesa regretaţilor Teodorovici, nu li se atribuie şi acestor copii. Au griji mult mai mari decît mulţi alţii, au grija ca să mai fie vii măcar încă o zi, chiar dacă aceea este chinuitoare, chiar dacă o să fie nevoie ca toată ziua să stea conectat la picurătoare, chiar dacă pastilele o să le amărască guriţa, chiar dacă şi încă de multe ori “chiar dacă”. Şi credeţi că noi învăţăm ceva de la picii ăştia chinuiţi? Rahat! Cum mînuim ţigara, aşa o facem şi mai departe, cum dăm peste cap alcoolul care curge şiroaie, aşa şi continuăm. Ne hrănim cu alimente de proastă calitate, pentru că nu găsim timp să ne alimentăm corect, iar dacă am ajunge să fim în situaţia lor, am jura pe tot ce se poate de jurat, că o să găsim timp pentru tot, că o să ne schimbăm, doar ca să ne facem bine! Suntem un fel de masochişti, ne dăm deştepţi! Pe dracu! Noi singuri suntem vinovaţi de toate ce ni se întîmplă! Nu există soartă! Nu există Dumnezeu care ne pedepseşte! Nu există Satan care ne duce în ispită! Existăm doar noi, cei, care ne lăudăm cu lucruri deşarte, care ne credem mari şi tari, dar care suntem de fapt nişte microbi în univers, microbi care avem uluitoarea capacitate de a scoate o mulţime de sunete, pe care le numim “cuvinte”, nimic mai mult. Ce fel de credincioşi sunteţi voi, dacă faceţi totul invers decît vă învaţă Dumnezeul vostru? Sunteţi nişte laşi, care vă aduceţi aminte de existenţa Lui, doar de Paşti şi alte cîteva sărbători, şi desigur în momentele dificile de viaţă, cînd vă rugaţi cu sudoare de sînge pe frunte, să vă scape, ca apoi să uitaţi din nou de el! Vă pare că am deviat de la temă? Nu, nu! Nu am uitat de acei copii despre care vorbeam, vroiam doar să fac o paralelă, am vrut doar să vă arăt, vouă, care vă credeţi tari, în caz că ajungeţi ca ei, vă desumflaţi, o să vă aduceţi aminte de prieteni vechi, pe care i-aţi uitat doar că nu sunt ca voi, poate un pic mai săraci, poate un pic mai buni ca voi, mai sinceri! Cu toate astea, vă doresc sincer, un singur lucru! Niciodată să nu-i înţelegeţi pe aceşti copii! Nu-i doresc asta nici celui mai mare duşman! Fiţi fericiţi şi sănătoşi! Şi dacă-l iubiţi pe Dumnezeu, iubiţi-L sincer!

PS: Mai multe poze de la acţiunea de caritate, le găsiţi pe Facebook.

Blogovăţ 2010

Sîmbătă, 20 martie, am fost invitat la festivitatea de premiere Blogovăţ 2010. Local extraordinar, lume multă, mult mai multă decît am crezut eu că au să vină, premii de valoare, lucru care la fel m-a suprins. Nu pot să nu le mulţumesc organizatorilor pentru ce au făcut. Ba mai mult, le doresc un sincer “La mai mult şi la mai mare!”.

În momentul în care Nata Albot a avut de spus ceva publicului, legea lui Murphy n-a dat greş, şi bateriile mele de la blitz s-au descărcat! 🙁

Chişinăul în cădere liberă!

Mă îngrozesc cînd văd cum arată Chişinăul! Pe zi ce trece, tot mai rău şi mai rău! Am impresia, că peste vreo 2-3 ani, o să cadă şi blocurile, mai ales astea înalte de 9 şi mai multe etaje. Nu se face nimica, frate! Doar circ în primărie, doar războaie politice! Buei Chirtoacă, apucă odată toţi consilierii de kuaie şi treceţi la treabă! Ce fel de oraş europnea mai e şi Chişinăul? Dacă bulevardul Ştefan Cel Mare e plin de gropi, ce să mai spun de restul străzilor? E rău nene! Vine unul după altul, care ştiu doar a vorbi frumos şi atît! Nimic mai mult! Dacă ar fi să aleg eu un parlament sau un consiliu de ăsta de la primărie, sau cum se mai numeşte el, aş aduce 50% nemţi şi 50% japoneji, ăia după război sau ridicat ca pasărea Phoenix din cenuşă, da noi de vreo 65 de ani tot nu ştiu ce mai facem! Şi nu mai trebuie de dat vina atîta pe comunişti, au plecat şi uite că stă nenea Ghimpu în fotoliu, atunci ce-i mai încurcă lui Chirtoacă să facă din Chişinău un oraş european? Poate dorinţa? Sau ce altceva mai poate fi?