De ce companiile din Moldova îşi cred clienţii – cretini?

Serios! Companiile din Moldova, ne cred pe noi, clienţii, nimic mai mult decît nişte cretini!
Citesc astăzi pe Facebook, aşa un mesaj:

Liber în comunicare! Cu 15 lei vorbeşti cât doreşti!

Fiecare zi Moldcell creează emoţii plăcute şi-ţi oferă mai multă libertate! Până la finele verii ai ocazia nemaipomenită să dai frâu liber cuvintelor şi să vorbeşti o zi întreagă fără griji!

Vrei să fii liber în comunicare? O poţi face foarte simplu indiferent de planul tău tarifar!

Expediază un SMS fără text la numărul 2225 sauActivează opţiunea din meniul *222*5#ok şi numai pentru 15 lei vorbeşte tocmai 24 ore cu toată reţeaua Moldcell fără să te mai gândeşti la cheltuieli.

Prin activarea opţiunii abonatul înțelege şi acceptă faptul că comunicare nelimitată înseamnă convorbiri în reţea în limita a 1000 de minute din momentul activării opţiunii.

Comunicare plăcută!

Continue reading

Incultura?!

Mă deranjează incultura poporului nostru! Mă deranjează oamenii care vorbesc foarte tare la telefonul mobil! Mă deranjează să merg în transport public şi să aflu că Borea trebuie să meargă mînă să-şi facă “zagran pasport”, iar după asta o să meargă la “nănăşăl” să rămînă pe noapte la acesta. Nu mă interesează că Feghea a cumpărat un “most” pentru Jigului-ul de 24 de ani, şi merge chiar acum la Jora să “ude” cumpărătura. Nu am nici un grăunte de interes să ştiu că o domnişoară îl iubeşte tare pe Vanea, doar că acesta deja o iubeşte pe Maricica. Nu vreau să văd feţe de oameni beţi de la care miroase a “seleodcă” şi “pivă”.  Nu vreau să ascult manele, pentru că am greaţă de la ele. Nu vreau să văd şoferi bădărani care nu ştiu nici măcar a vorbi frumos cu pasagerii. Nu vreau ca şoferii să fumeze în timp ce ne deplasăm, chiar dacă fereastra rutierei este întredeschisă. Nu cred că e corect ca şoferul să discute la telefonul mobil în timp ce în rutieră sunt 10-20 de oameni, pentru că nu mă simt în siguranţă! Mă deranjează cînd şoferii, unii din care au doar 9 clase terminate, se cred persoane extrem de importante! Vreau transport public curat, nu plin de gume de mestecat lipite pe scaune, fără semnături de genul “Жора + Надя = Любовь”! De ce alţii pot, iar noi nu? Ce e cu noi? Ce au ceilalţi, iar noi nu? De ce ne place să ne evidenţiem prin fapte mai puţin frumoase şi interesante?

De ce oamenii pun întrebări stupide?

De ce nouă oamenilor ne placă să dăm întrebări stupide? 🙂


Auto gara Orhei, rutiera Orhei-Chişinău. Pe fiecare rutieră, cu litere majuscule, de vreo 10 cm înălţime scire ORHEI-CHIŞINĂU.

Intră o doamnă de vreo 35-40 de ani şi întreabă:

– Rutiera la Chişinău?

(Nu, de unde? Noi spre Moscova!) Continue reading

Blogovăţ 2010

Sîmbătă, 20 martie, am fost invitat la festivitatea de premiere Blogovăţ 2010. Local extraordinar, lume multă, mult mai multă decît am crezut eu că au să vină, premii de valoare, lucru care la fel m-a suprins. Nu pot să nu le mulţumesc organizatorilor pentru ce au făcut. Ba mai mult, le doresc un sincer “La mai mult şi la mai mare!”.

În momentul în care Nata Albot a avut de spus ceva publicului, legea lui Murphy n-a dat greş, şi bateriile mele de la blitz s-au descărcat! 🙁

Istorie

Zilele trecute am realizat o chestie nouă pentru mine. Deci, la şcoală, şi nu doar, ni se tot spune că trebuie să învăţăm istoria, să nu comitem aceleaşi greşeli, să nu călcăm peste aceleaşi greble şi nu mai ştiu eu ce acolo. Buuuuun, mi-am zis eu. Şi dacă e aşa cum se afirmă, de ce mama dracului, după mii de ani de existenţă, de războaie, de prostii de tot felul, continuăm să facem tot aceleaşi greşeli? Pentru că altul e adevărul! Omenirea nu învaţă nici o iotă! Războaie au fost, sunt şi v-or fi! Prostia a fost, este şi o să fie! Aşă că, dragii mei, rahat! Nu învăţăm noi nimic, e doar pierdere de timp! Aştept să aruncaţi în mine cu roşii bîhlite!

Existăm sau trăim?

Eri mi s-a spus o chestie care ma cam pus pe gînduri. Ca să exişti (da da, anume să exişti), mai ales la noi în ţară, e nevoie să faci o muţime de lucruri care nu-ţi plac deloc. Să lucrezi acolo unde te primeşte, ca şofer sau hamal, în timp ce vrei să devii fotograf, scriitor, om politic sau altele. Păi atunci apare întrebarea, care e sensul vieţii dacă oricum nu poţi să te ocupi cu chestiile plăcute sufletului tău?

Fericirea!

Ştii ce mă gîndeam eu într-o zi? Cît sunt de fericiţi oamenii, hai să le spun mai delicat, cu un IQ mai mic! Sincer, cînd îmi aduc aminte de unele persoane care trăiau prin apropierea mea, cum se bucurau de viaţă, cînd beau la marginea pădurii vin de 2 bani, că numai vin nu se poate numi, cum mai mîncau cîte un cîine vaganond prins şi fript la foc, şi încă mai aduceau argumente că e împotriva tuberculozei, sau găseau cîte o “domnişoară” pe care o aveau toţi pe rînd, cîte 10, sau chiar şi mai mulţi, şi cînt de gîndeşti că tot unul din ei la urmă se căsătoreşte cu ea, şi uite asta e, sunt fericiţi, şi simt că viaţa e frumoasă! Paradox!