Татьяна Владимировна, учитель физики

Татьяна Владимировна, учитель физики: “Приходя в религиозные заведения со своими родителями, мальчики видят мужчин, которые ходят в платьях, поют песни, становятся друг перед другом на колени, и целуют друг другу руки.

Мальчики не видят женщин в этом театрализованном представлении, и думают, что мужчинам хорошо и без женщин. Мальчики приходя домой, надевают платья, целуют руки своим сверстникам, и черт знает, что еще делают.

Работники церковных учреждений должны показывать детям положительные примеры, они должны сажать деревья, убирать околоцерковную территорию, помогать малоимущим и бездомным, что-бы дети видели, что мужчины не бездельничают, а занимаются богоугодными делами.

Если бы я на уроках со своей однополой коллегой, учителем языка и литературы, поили бы детей вином, пели песни, кланялись, бездельничали, прикрепляли на швабры портреты Толстого и Ньютона, и ходили бы с ними вокруг школы, то нас бы выгнали с работы, и даже, отправили бы в дурдом.”

***

Цените себя и свое время: учитесь говорить “нет”, закрывать скучную книгу, уходить с плохого кино, увольняться с плохой работы и расставаться с людьми, к которым больше, увы, ничего не чувствуешь.

Soarta, фильм второй

Mulţi oameni cred în soartă. Nu, nu aşa.

Foarte mulţi oameni cred în soartă. O! Iaca aşa sună mai adevărat.

Ce-i asta soartă? Conform celor ce cred în ea, soarta, este cartea vieţii, sau povestea vieţii, care-ţi este scrisă de Dumnezeu, sau altă forţă supranaturală, încă de la naştere. Ei mă rog, fie aşa cum zic ei. Fiecare are dreptul la părerea sa. Şi iaca, după ce am scris eu primul articol despre acest bred, of, adică despre soartă, n-o trecut atîta vreme ca să-mi apară nişte întrebări foarte interesante, şi, încă mai interesant mi-ar fi să aud, sau să citesc răspunsurile celor ce cred în soartă.

Şi cum spuneam mai sus, sunt oameni, care,  ce nu s-ar întîmpla, în loc să caute o rezolvare a problemei, pun buza pe bigudi şi varsă căldări de lacrimi, că soarta-i rea cu ei, că Dumnezeu nu-i ajută, că din cauza la nişte greşeli făcute de ei mai înainte, acum destinul îi pedepseşte. Şi iaca apare întrebarea, dacă totul era predestinat, scris în cartea vieţii, reiese că şi acele “păcate” comise cu ceva timp în urmă, la fel erau acolo, da? Păi atunci, Dumnezeu nu poate să-i pedepsească pentru ceea ce îi scris chiar de El în acea carte, nu? Continue reading

Soartă

Soarta – un bred inventat de oamenii lenoşi şi fără iniţiativă, pentru a avea pe cine învinui în caz de nu merge ceva bine, că vecinii au mai multe, că vaca prietenului dă lapte mai alb, că Vasea şi-a cumpărat Mercedes. Unii oameni cred că soarta trebuie să le aducă totul pe tava, în timp ce ei stau întînşi pe pat şi privesc cîte trei seriale zilnic, sau scriu pe facebook cît e de urîtă viaţa şi de rea e soarta cu ei. Tot soarta trebuie să le rezolve orice probleme, să le dea fiecăruia cîte un milion de dolari, o casă cu 4 etaje şi o femeie cu sînii de mărimea nr. 4. Şi iar soarta e vinovată de starea lor de sănătate, deoarece ea i-a adus la condiţia de alcoolici şi narcomani. Da eu cred că tot asta-i bred! Continue reading

Banii VS Fericirea

Cu bani poţi cumpăra o locuinţă, dar nu poţi cumpăra un camin – (de acord 50%) dar de multe ori, lipsa banilor duce la ruinarea acestuia.

Cu bani poţi cumpăra un ceas, dar nu poţi cumpăra timp – sigur? Dacă ai bani de maşină de spălat, ea îţi face lucrul, iar tu economiseşti minim 2 ore! Dacă ai bani să-ţi angajezi pe cineva care să-ţi facă curat în casă, ai mai cîştigat minim o zi. Dacă îţi permiţi să zbori cu avionul, poţi economisi timp. Concluzia: timpul poate fi cumpărat pe bani, şi-l poţi folosi pentru a-l petrece cu familia sau în alt mod.   

Cu bani poţi cumpăra un pat, dar nu poţi cumpăra odihna – deja am scris mai sus, timpul economisit poate fi folosit pentru odihnă. 
Cu bani poţi cumpăra o carte, dar nu poţi cumpăra cultura – mmm, săracii sunt plin de cultură. La televizor zilnic au parte de aşa ceva, mai ales la “Дом 2”, etc., în timp ce oamenii cu bani îşi permit să meargă la teatru, concerte de muzică clasică, etc. 

Cu bani poţi cumpăra un medic, dar nu poţi cumpara sănătate – de acord 50%, dar totuşi, sunt unele boli, pe care le poţi trata contra unei sume mai mici sau mai mari de bani.

Cu bani poţi cumpăra o poziţie socială, dar nu poţi cumpăra respect – şi nu şi da. de exemplu, dacă eşti bogat, poţi face lucruri frumoase pentru oameni bolnavi, copii orfani, animale, other stuff.

Cu bani poţi cumpăra sînge, dar nu poţi cumpăra viaţa – am scris mai sus despre medicină, dar oricum, de acord 50%.

Cu bani poţi cumpăra sex, dar nu poţi cumpăra iubirea – спорный вопрос, într-un fel de acord, într-un fel nu chiar.

Cu bani poţi cumpăra o diplomă, dar nu poţi cumpăra profesionism – medicina singur nu o înveţi, aşa că bani pentru asta trebuiesc.

Cu bani poţi cumpăra o bibliotecă, dar nu poţi cumpăra înţelepciunea – de acord 50%. 

Cu bani poţi cumpăra haine frumoase, dar nu poţi cumpăra frumuseţea – şi cum rămîne cu operaţiile plastice? Aţi văzut că minunăţii pot face doctorii de azi?

Cu bani poţi cumpăra bijuterii, dar nu poţi cumpăra fericirea – eu deja m-am expus la tema dată, banii sunt un instrument care te pot ajuta să “cumperi” fericirea, dacă desigur, ştii cum să-i foloseşti. 

Cu bani poţi cumpăra multe lucruri, dar nu poţi cumpăra orice – de acord.

Banii nu sunt totul în viaţă, sunt multe altele ce nu pot fi cumparăte cu bani – de acord.

Unde eşti copilărie, cu pădurea ta, cu tot?

Mă puteţi crede demodat, dar îmi place la nebunie acest desen animat. Şi de cîte ori îl revăd, un val de amintiri plăcute mă năvăleşte, amestecat parcă cu nişte emoţii stranii, de dor de acele vremuri, cînd fiind copii chiar ne bucurăm de viaţă, nu prea ştim cu adevărat ce sunt grijile, nevoile! Ehhh, cît de stranii sunt oamenii! Cînd suntem mici ne grăbim să creştem, ca mai apoi să ne dorim atît de mult să fim măcar pe o zi, copii, din nou, atît de naivi, de simpli, de …

dan balan epic fail

Vreau din start să vă spun din care motiv a apărut articolul dat. În data de 14 octombrie, la Chişinău a fost sărbătorită cu mult fast, Hramul Oraşului. Nu am fost la sărbătoare, nu am văzut ce şi cum s-a desfăşurat, dar un lucru mai mult sau mai puţin interesant, am ajuns să-l văd şi eu, ce-i drept, pe internet, dar nu cred că contează cum. Marele “star”, dan bălan (nu am uitat să scriu cu majuscule, am făcut-o intenţionat), pe care niciodată nu l-am crezut aşa cum se pretinde el a fi, a cîntat în PMAN. Doar că, pe alocuri a cam luat-o razna, ca să nu spun că de fapt a luat-o razna bine rău de tot. Deci, “megastarul”, a cîntat beat, sau poate drogat. Ca să nu credeţi că vorbesc aiurea, vă dau link la imaginile video de la faţa locului.

Jalnic. Dar nu asta m-a făcut să scriu articolul, ci comentariile fanilor şi scuzele “starului” care mi se par jalnice. Mi-am permis să cheltui ceva timp pe citirea comentariilor fanilor, care îl apărau foarte crîncen pe acesta, că adică a sărbătorit omul, şi la urma urmei nu e nimic grav, pentru că a făcut atîtea pentru Moldova! Ce a făcut bă pentru Moldova? Face omu’ bani, e un proiect comercial, nimic mai mult! Şi aici îl felicit, bine că ştie cum! Dar asta nu înseamnă că trebuie netezit pe cap, după ce ne-a crezut nimic mai mult decît nişte cretini, venind cu scuze că cică era obosit şi stresat! Mai laso nene! Nu spun că sunt moldovenii cei mai deştepţi de pe glob, dar nici chiar aşa proşti cum ne crede dînsul. Vezi că, după susţinerea fanilor, în pofida faptului că a făcut un show de rahat, acestuia îi cresc urechile şi chiar începe a crede că e un mesia al moldovenilor, că doar prin el au aflat europenii, americanii şi ruşii de noi, de poporul nostru. Prieteni, îmi pare foarte rău, că nu aţi auzit de moldoveni, care chiar au făcut lucruri GENIALE, care ne-au dus slava peste nouă mări şi nouă ţări, care au cîntat live, şi nu şi-au permis o prestaţie de rahat! Cum rămîne dragilor cu marele Eugen Doga, Gheorghe Zamfir, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Maria Tănase, Zdob şi Zdub şi mulţi alţii? I-aţi luat apărarea că era obosit şi stresat, de aia nu prea i-a ieşit bine cu prestaţia live, şi atunci de ce alţii pot cînta LIVE uite-aşa:

sau aşa:

sau aşa:

Cred că dan bălan, ar trebui, cel puţin să-şi ceară scuze sincere faţă de fani, nu faţă de mine, că nu m-a deranjat prea mult chestia asta, chiar deloc. M-a deranjat cu cîtă ardoare l-au apărat fanii, uneori cu nişte cuvinte atît de murdare, că nu-mi permit să le scriu aici. Dragi fani ai lui dan bălan, dacă credeţi că el e megastar, pot să vă întristez, orice om care cunoaşte cît de cît cultura muzicală, o să confirme că au existat aşa staruri, a căror muzică o să dăinuiască încă foarte multă vreme înainte, începînd cu Queen, Scorpions, Metallica, Ray Charles, Louis Armstrong, Tom Jones şi pînă la Demis Roussos şi Chris de Burgh. Nu cred că peste 10 ani sau mai mult, piese lui o să mai fie ascultate aşa cum se mai aud astăzi piesele vechi a celor enumeraţi mai sus. Am avut şi mai avem oameni mult mai talentaţi care ne reprezintă ţara. Oameni care o fac sinceri, nu doar cu gîndul la banii care o să-i cîştige de pe cutare concert!

PS: Pentru necunoscători, dan bălan, cîndva a cîntat rock, dar peste un timp a înţeles că slava şi banii sunt mai presus. De asta a început să facă muzică comercială. Atît de mult “ţine” la fani, încît şi-a permis să demonstreze un “show de talie mondială” mizerabil!

Toate bune şi ascultaţi cît mai multă muzică de calitate, nu o să regretaţi!

Ce e aia putere?

Iaca eu uneori mă gîndesc, ruşii se laudă că-s ţară mare, frumoasă, puternică, etc. Da iaca nu înţeleg eu un lucru, prezidentu şi nu doar, merg în maşini germane, japoneze, adică maşinile celor care i-au biruit în război şi care s-au refăcut mai ceva decît pasărea Phoenix. Prezidentu şi tot poporu folosesc mobile numai nu ruseşti, pentru că ele nici nu există. Nokia – telefoane de la finlandeji, ciuvacii care tot întrun fel o mîncat bătaie de la ruşi. Motorola – telefoane de la fostul duşman numărul unu! Sisteme de operare – Windows (asta în marea majoritate a cazurilor). Tot de la acel fost duşman numărul unu pe timpul sovietelor (SUA). Jocuri video, PlayStation, XBox, Nintendo – tot de la japoneji şi americani. Păi dacă tot se trîmbiţează că au cîştigat războiul, e cam straniu, pentru că cei care au pierdut, sunt de zeci de ani, mult mai puternici decît ei în foarte multe domenii. De ce prezidentul rus nu foloseşte maşini ruseşti, ci celea venite de la foştii fascişti (germanii)? De ce acutalul preşedinte nu foloseşte un compiuter făcut de ruşi, cu un sistem de operare la fel rusesc? Sau poate totuşi puterea nu constă doar în pumni? Poate de fapt puterea nu se măsoară deloc în pumni, ci în a face lucruri măreţe de care să se minuneze şi duşmanii tăi?

PS: Oleacă de bred, or hz, da asta mi-o venit să scriu acum ))

“Всё! Слишком поздно! Что вернёшься утром ты”

Tot îmi e mai dificil să înţeleg lumea care mă înconjoară, să mă înţeleg pe mine însumi. De ce alegem să căutăm prietenia celor care ne ignoră, şi de ce noi la rîndul nostru ignorăm pe cei care îşi doresc compania noastră? De ce nu găsim cinci minute pentru un sunet celor dragi, iar mai apoi găsim zile întregi cînd ei deja sunt reci, cu mîinele pe piept? Ne minţim că nu avem timp, dar îl dedicăm prostiilor de pe internet, să mai ascultăm ce a spus un oarecare idiot, postat pe YouTube. Vrem să schimbăm o lume întreagă, şi nu ne putem schimba pe noi înşine. Dăruim timp celor care-şi întorc privirile cînd ne văd, şi tot ne cerem scuze că nu reuşim să ieşim la un ceai cu cei care ne tot sună, ne tot scriu, ne tot aşteaptă, iar cînd în sfîrşit vine clipa, clipa care tot ei o aşteaptă, atunci înţelegem că nu mai suntem doriţi, iar scuzele par atît de jalnice, lipsite de sens, false, goale, reci… Ne facem sute de “prieteni” virtuali, iar uneori chiar mii, pe diferite situri de socializare, în timp ce în viaţa reală, abia de-i recunoaştem cînd îi vedem pe stradă. Felicităm persoane absolut străine nouă cu orice ocazie, şi uităm să vizităm prietenul care aşteaptă un sfat, un cuvînt, o încurajare, şi nu-l uităm cînd are vreo datorie, îl sunăm zilnic să-i aducem aminte! Prietenii vechi îi dăm uitării imediat ce ajungem “cineva”, cu facultate, sau undeva departe peste hotare, le trimitem doar de sărbători, nişte SMS-uri copiate de pe internet. Aşa, să fie, să nu ne vorbească lumea. Cînd ajungem în momente critice, mai aflăm, că multe numere de telefoane, nici nu le mai avem, şi începe a suna pe la alţii, să le aflăm, numerele, la foştii noştri prieteni, de care ne aducem aminte imediat cînd avem nevoie. Şi cînd suntem întrebaţi de ce nu le mai sunăm, încercăm să aducem aceleaşi scuze jalnice, de lipsă de timp, şi totodată îţi aduci imediat aminte de cele peste zece filme privite în doar o săptămînă, de cîteva zile de jocuri virtuale în continuu. Dar, ne iertăm singuri pe noi, ne liniştim, că acum e o urgenţă, şi trebuie de rezolvat problema, şi nu contează cui îi sunăm! Doar e o urgenţă! Ar fi bine, că cei, da care uităm, să aibă puterea a spune: “Ştii dragă, eşti din domeniul trecutului”, ca măcar atunci să ne dăm seama cît de importanţi sunt cei care ţin la noi, care ne iubesc, şi pe care-i observăm doar dacă cumva şi-au schimbat poza principală de pe site.

 “Всё! Слишком поздно! Что вернёшься утром ты” – să veghem deci, ca aceste cuvinte, să nu ni se atribuie şi nouă!

De ce Europa nu ar trebui să-şi facă griji de o eventuală migraţie în masă a moldovenilor!

Citisem zilele trecute cîteva articole despre frica unor europeni, care cred că odată cu eliberarea paşapoartelor româneşti către cetăţenii moldoveni, aceştia din urmă o să emigreze toţi ca unul în Europa, adică, circa 3.600.000 la număr. Însă, dacă e să ne gîndim mai bine, aceasta nu are nici o logică. De ce?

1. Deja foarte mulţi moldoveni, după unele date, circa un milion, şi aşa sunt plecaţi peste hotare, şi în plus ilegal, iar asta e mai rău decît legal cu paşaport.

2. Preşedintele României, Traian Băsescu, a cerut, ca să fie examinate circa 10.000 de cereri lunar, iar dacă să ne gîndim că există circa 900.000 de cereri, atunci, trebuiesc 7 ani şi 6 luni pentru a le prelucra, asta însemnînd că cei 900.000 moldoveni, nu vor lua cu astalt Europa, ci asta o să se întîmple treptat, în caz că pleacă toţi ca unul.

3. Cum deja am scris mai sus, există circa 900.000 de cereri, şi 120.000 de moldoveni care deja deţin un paşaport român, iar asta nu înseamnă nicidecum 3.600.000 de cetăţeni. În plus, nu orice cetăţean moldovean vreau un astfel de paşaport, şi un alt argument, sunt oameni bătrîni, oameni care au aici afaceri sau un loc de muncă bine plătit, şi care nu au să plece în Europa la lucru.

4. Chiar dacă ar pleca 3.600.000 de cetăţeni moldoveni, credeţi că asta ar fi foarte mult pentru cîteva sute de milioane de europeni? Credeţi că europenii nu au nevoie de servicii mai ieftine, pe care cetăţenii noştri le oferă?

Nu ştiu cît sunt de bune argumentele mele, dar la sigur ştiu că cei care au scris despre frica europenilor, au adus chiar mai puţine argumente plauzibile decît mine.