Google Analytics

ganalyticsDe o lună de zile am început să folosesc Google Analytics, un instrument foarte uşor de folosit şi extrem de folositor, celor care deţin unul sau mai multe sit-uri, şi care vor să cunoască o mulţime de chestii interesante, ca de exemplu: cîţi oameni au intrat într-o zi anumită pe site, cîte pagini au vizitat, care e cea mai vizitată pagină de pe site, ce browser folosesc vizitatorii, ce sistem de operare, şi multe alte chestii utile! Am aflat că zilnic am în medie cîte 11 vizitatori (în perioada 23 martie – 22 aprilie), numărul maxim de vizitatori într-o singură zi a fost de 43, iar cel mai mic – de doar doi, cel mai accesat tag este – “fotografie“, cel mai citit articol este “Facebook Party – acţiune de caritate” (citit de aproape 50 de ori). Totodată pot să ştiu de unde anume sunt vizitatorii, spre exemplu, 317 vizite sunt din Republica Moldova, 154 din România şi peste 70 din alte ţări. 44% de vizitatori folosesc Firefox ca browser, 27% – Google Chrome, 14% – Internet Explorer, 12% – Opera, şi doar 1% îi revine browserului Safari. 96% folosesc Windows ca sistem de operare, doar 2% folosesc linux, şi celelalte 2% revin altor sisteme. 
Îmi place să folosesc acest instrument pentru că pot afla de ce sunt interesaţi în general vizitatorii blogului meu, şi astfel ştiu la ce am de lucrat. E comod, simplu, gratis. 

Facebook Party – partea a 3-a

Astăzi am avut ocazia să merg din nou la spitalul oncologic, acolo unde zeci de copii, şi nu doar, bolnavi de diferite forme de cancer, îşi trăiesc zilele “îndulcite” de chimioterapie şi pastile, de acele seringelor şi picurătorilor, acolo unde toţi sunt înfrăţiţi de aceeaşi boală nemiloasă care le scurtează viaţa şi le întunecă zilele însorite. Plăcerea cea mai mare e de a vedea zîmbete pe feţele copiilor care au primit mici cadouri din partea oamenilor cu inimă mare, chiar dacă stau “conectaţi” la picurători, încearcă totuşi să schiţeze un zîmbet sincer, neprefăcut, frumos, cald, blînd, şi care te pune să meditezi la unele chestii. “Fuga fuga prin cîmpii, fuga doi copii, două păsări fără de griji”, versuri din piesa regretaţilor Teodorovici, nu li se atribuie şi acestor copii. Au griji mult mai mari decît mulţi alţii, au grija ca să mai fie vii măcar încă o zi, chiar dacă aceea este chinuitoare, chiar dacă o să fie nevoie ca toată ziua să stea conectat la picurătoare, chiar dacă pastilele o să le amărască guriţa, chiar dacă şi încă de multe ori “chiar dacă”. Şi credeţi că noi învăţăm ceva de la picii ăştia chinuiţi? Rahat! Cum mînuim ţigara, aşa o facem şi mai departe, cum dăm peste cap alcoolul care curge şiroaie, aşa şi continuăm. Ne hrănim cu alimente de proastă calitate, pentru că nu găsim timp să ne alimentăm corect, iar dacă am ajunge să fim în situaţia lor, am jura pe tot ce se poate de jurat, că o să găsim timp pentru tot, că o să ne schimbăm, doar ca să ne facem bine! Suntem un fel de masochişti, ne dăm deştepţi! Pe dracu! Noi singuri suntem vinovaţi de toate ce ni se întîmplă! Nu există soartă! Nu există Dumnezeu care ne pedepseşte! Nu există Satan care ne duce în ispită! Existăm doar noi, cei, care ne lăudăm cu lucruri deşarte, care ne credem mari şi tari, dar care suntem de fapt nişte microbi în univers, microbi care avem uluitoarea capacitate de a scoate o mulţime de sunete, pe care le numim “cuvinte”, nimic mai mult. Ce fel de credincioşi sunteţi voi, dacă faceţi totul invers decît vă învaţă Dumnezeul vostru? Sunteţi nişte laşi, care vă aduceţi aminte de existenţa Lui, doar de Paşti şi alte cîteva sărbători, şi desigur în momentele dificile de viaţă, cînd vă rugaţi cu sudoare de sînge pe frunte, să vă scape, ca apoi să uitaţi din nou de el! Vă pare că am deviat de la temă? Nu, nu! Nu am uitat de acei copii despre care vorbeam, vroiam doar să fac o paralelă, am vrut doar să vă arăt, vouă, care vă credeţi tari, în caz că ajungeţi ca ei, vă desumflaţi, o să vă aduceţi aminte de prieteni vechi, pe care i-aţi uitat doar că nu sunt ca voi, poate un pic mai săraci, poate un pic mai buni ca voi, mai sinceri! Cu toate astea, vă doresc sincer, un singur lucru! Niciodată să nu-i înţelegeţi pe aceşti copii! Nu-i doresc asta nici celui mai mare duşman! Fiţi fericiţi şi sănătoşi! Şi dacă-l iubiţi pe Dumnezeu, iubiţi-L sincer!

PS: Mai multe poze de la acţiunea de caritate, le găsiţi pe Facebook.

Incultura?!

Mă deranjează incultura poporului nostru! Mă deranjează oamenii care vorbesc foarte tare la telefonul mobil! Mă deranjează să merg în transport public şi să aflu că Borea trebuie să meargă mînă să-şi facă “zagran pasport”, iar după asta o să meargă la “nănăşăl” să rămînă pe noapte la acesta. Nu mă interesează că Feghea a cumpărat un “most” pentru Jigului-ul de 24 de ani, şi merge chiar acum la Jora să “ude” cumpărătura. Nu am nici un grăunte de interes să ştiu că o domnişoară îl iubeşte tare pe Vanea, doar că acesta deja o iubeşte pe Maricica. Nu vreau să văd feţe de oameni beţi de la care miroase a “seleodcă” şi “pivă”.  Nu vreau să ascult manele, pentru că am greaţă de la ele. Nu vreau să văd şoferi bădărani care nu ştiu nici măcar a vorbi frumos cu pasagerii. Nu vreau ca şoferii să fumeze în timp ce ne deplasăm, chiar dacă fereastra rutierei este întredeschisă. Nu cred că e corect ca şoferul să discute la telefonul mobil în timp ce în rutieră sunt 10-20 de oameni, pentru că nu mă simt în siguranţă! Mă deranjează cînd şoferii, unii din care au doar 9 clase terminate, se cred persoane extrem de importante! Vreau transport public curat, nu plin de gume de mestecat lipite pe scaune, fără semnături de genul “Жора + Надя = Любовь”! De ce alţii pot, iar noi nu? Ce e cu noi? Ce au ceilalţi, iar noi nu? De ce ne place să ne evidenţiem prin fapte mai puţin frumoase şi interesante?

De ce oamenii pun întrebări stupide?

De ce nouă oamenilor ne placă să dăm întrebări stupide? 🙂


Auto gara Orhei, rutiera Orhei-Chişinău. Pe fiecare rutieră, cu litere majuscule, de vreo 10 cm înălţime scire ORHEI-CHIŞINĂU.

Intră o doamnă de vreo 35-40 de ani şi întreabă:

– Rutiera la Chişinău?

(Nu, de unde? Noi spre Moscova!) Continue reading

Facebook Party – acţiune de caritate

În data de 27 martie, la iniţiativa a cîtorva oameni cu inima mare, prin intermediul reţelei de socialitare Facebook.com, în clubul “Studio”, s-au adunat peste 150 de persoane, care au dorit să ajute într-un fel sau altul – copii bolnavi de cancer. Pentru început, sincer să fiu, am crezut că au să vină doar cîţiva, iar toată manifestaţia o să fie una sumbră de tot. Sunt bucuros să spun că nu am avut deloc dreptate! Seara a fost destul de interesantă, chiar dacă din unele motive tehnice, s-a întîrziat începutul manifestaţiei. În fine, nu asta conteză! Contează ceea că mai există oameni cu suflet mare, oameni care au donat în primul rînd o rază de fericire şi un zîmbet sincer pe buzele copiilor care dacă încă nu ştiu a număra pînă la zece, sau nu ştiu toate culorile, dar deja ştiu ce e aia chimioterapie şi miros de medicamente. Copiii, care prin exemplu lor, ne dau de înţeles, că multe probleme pe care ni le creăm noi înşine, sunt doar nişte mofturi de moment, mofturi care ar dispărea cînd ne-am ciocni cu o probleme cu adevărat grave. Copii, care prin liniştea lor sinceră, prin zîmbetele lor calde, ne cheamă să ne gîndim la ceea ce facem şi încontro mergem.

Bravo celor care au venit, bravo oamenilor cu nume mare în Republica Moldova care nu au stat deoparte de eveniment, bravo organizatorilor care în loc să stea acasă la călduţ şi să privească încă un serial tîmpit, au ales să dăruie un pic de fericire, celor nefericiţi în cel mai adevărat sens al cuvîntului! Sper ca data viitoare să fim mai mulţi, mai uniţi şi să ajutăm încă mai mulţi copii şi nu doar, oameni care au atîta nevoie de atenţia noastră, de dragostea şi căldura sufletească, de o speranţă, de încă o zi în plus!

O să plasez aici cîteva poze de la manifestaţie, dar le puteţi vedea pe toate cele peste 250 pe Facebook.

Şi desigur, filmuleţul despre copilaşii pentru care s-a făcut efortul!