Capitalismul modern

“Capitalismul modern are nevoie de oameni care să coopereze fără fricţiuni şi în număr mare; care să vrea să consume tot mai mult şi ale căror gusturi să fie standartizate sau să poată fi uşor influenţate sau prevăzute. Este nevoie de oameni care să se simtă liberi şi independenţi, nesupuşi vreunei autorităţi, vreunui principiu sau vreunei conştiinţe şi care să se lase totuşi comandaţi, care să facă ceea ce li se cere, integrîndu-se în maşinăria socială fără fricţiuni; care să poată fi dirijaţi fără utilizarea forţei, care să poată fi conduşi fără conducător, care să poată fi mînaţi fără să li se ofere vreun ţel anume sau poate cel mult ţelul de a munci bine, de a fi în mişcare, de a funcţiona, de a merge înainte.

Care este rezumatul? Omul modern este înstrăinat de sine însuşi, de semenul său şi de natură. El este transformat într-un obiect de consum, el îşi înţelege forţele vitale ca pe o investiţie ce trebuie să-i aducă profitul maxim posibil în condiţiile date ale pieţii. Relaţiile umane sunt în esenţă cele ale unor roboţi înstrăinaţi, fiecare fundamentîndu-şi siguranţa pe o cît mai mare apropiere de gloată şi pe o cît mai mică deosebire de ceilalţi în gînduri, sentimente sau fapte. Deşi fiecare caută să fie cît mai aproape posibil de ceilalţi, fiecare rămîne absolut singur, invadat de un profund sentiment de nesiguranţă, anxietate şi vinovăţie, sentiment ce apare ori de cîte ori izolarea umană nu poate fi depăşită. Civizilaţia noastră oferă multe paleative care îi ajută pe oameni să nu-şi dea seama conştient de însingurarea lor: în primul rînd, rutină strictă a muncii birocratizate, mecanice, care îi face pe oameni să rămînă inconştienţi de cele mai elementare dorinţe umane ale lor, de năzuinţa spre transcendenţă şi unitate. Întrucît numai rutina muncii nu reuşeşte să realizeze acest lucru, omul îşi depăşeşte disperarea inconştientă prin rutina distracţiei, printr-un consum pasiv de sunete şi imagini oferite de industria distracţiilor; precum şi prin plăcerea de a cumpăra mereu lucruri noi şi de a le schimba cît mai curînd cu altele. Omul modern este, într-adevăr, foarte aproape de tabloul descris de Huxley în cartea sa Brave New World: bine hrănit, bine îmbrăcat, satisfăcut sexual, şi totuşi fără individualtitate proprie, fără vreun contact cu semenul său, cu excepţia celui mai superficialist contact, dictat de lozincele pe care Huxley le-a formulat atît de precis: “Cînd individul se simte bine, comunitatea se bucură.” sau: “Nu lăsa pe mîine distracţia care o poţi avea astăzi.” sau afirmaţia supremă: “Toţi sunt fericiţi în zilele noastre.” Fericirea omului este astăzi “să se distreze”. Să se distreze înseamnă să aibă plăcerea de a consuma, de a “îngurgita” bunuri, imagini, mîncare, băutură, ţigări, oameni, lecturi, cărţi, filme, toate acestea fiind consumate, înghiţite. Lumea este un mare obiect pe pofta inimii noastre, un măr imens, o sticlă imensă, un sîn imens; noi suntem sugarii în veşnică aşteptare, veşnic plini de speranţă şi veşnic dezamăgiţi. Caracterul nostru este programat să schimbe şi să capete, să dea la schimb şi să consume; toate obiectele, atît cele materiale cît şi cele spirituale, debin obiecte de schimb şi consum.

Erich Fromm “Arta de a iubi”, pag.78, 79

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *