Mulţi oameni cred în soartă. Nu, nu aşa.
Foarte mulţi oameni cred în soartă. O! Iaca aşa sună mai adevărat.
Ce-i asta soartă? Conform celor ce cred în ea, soarta, este cartea vieţii, sau povestea vieţii, care-ţi este scrisă de Dumnezeu, sau altă forţă supranaturală, încă de la naştere. Ei mă rog, fie aşa cum zic ei. Fiecare are dreptul la părerea sa. Şi iaca, după ce am scris eu primul articol despre acest bred, of, adică despre soartă, n-o trecut atîta vreme ca să-mi apară nişte întrebări foarte interesante, şi, încă mai interesant mi-ar fi să aud, sau să citesc răspunsurile celor ce cred în soartă.
Şi cum spuneam mai sus, sunt oameni, care, ce nu s-ar întîmpla, în loc să caute o rezolvare a problemei, pun buza pe bigudi şi varsă căldări de lacrimi, că soarta-i rea cu ei, că Dumnezeu nu-i ajută, că din cauza la nişte greşeli făcute de ei mai înainte, acum destinul îi pedepseşte. Şi iaca apare întrebarea, dacă totul era predestinat, scris în cartea vieţii, reiese că şi acele “păcate” comise cu ceva timp în urmă, la fel erau acolo, da? Păi atunci, Dumnezeu nu poate să-i pedepsească pentru ceea ce îi scris chiar de El în acea carte, nu?
Buuuun. Să trecem mai departe. Iaca pe lumea asta sînt mulţi oameni, care ajung să fie narcomani, alcoolici, ucigaşi, prostituate şi muuuuulte alte chestii de acest gen. Şi hop, înc-o întrebare: Dacă Dumnezeu, conform Bibliei, este iubire, (1 Ioan 4:8), păi, or noi nu ştim sensul adevărat al acestui cuvînt, or Dumnezeu este tot ce vrei, numai iubire nu, dacă El ne scrie aşa poveşti de viaţă, or?
Unii “oameni”, ajung să comită crime monstruoase, să fure, să omoare, să vîndă droguri sau arme, doar pentru a face bani pe necazul altora. Şi unii din ei, datorită acestor fapte, ajung să trăiască foarte bine, maşini luxoase, case cu 7 etaje, milioane de dolari în băncile din Elveţia şi pe lîngă toate astea, mai ajung să trăiască şi cîte vreo 90 de ani. Ăăăăăă, adică, ăăă, Dumnezeu iubeşte aşa oameni şi le dă lor cele mai bune condiţii de viaţă? Oleacă straniu, cel puţin mie aşa-mi pare.
Da iaca voi, cei care credeţi în soartă, nu vă temeţi de aşa Dumnezeu? Că mulţi din voi, cei care credeţi în soartă, mergeţi şi la biserică şi credeţi în Dumnezeu. Nu ştiu cum voi, da eu m-aş teme să cred în El. Eu m-aş teme să cred într-un Dumnezeu care poate să-mi distrugă viaţa, doar pentru că aşa a hotărît El. Ei, dar chiar şi aşa, eu nu mă tem. Pentru că nu există soartă sau vreo carte a vieţii scrisă de cineva. Există oameni slabi, care în loc să facă ceva pentru binele său, caută motive. Din totdeauna a fost mai comod să cauţi motive pentru a nu face ceva, decît să cauţi căi pentru a junge să duci o viaţă mai bună, mai frumoasă. Problema constă în fiecare din noi, în fiecare din cel care ar vrea să schimbe o lume întreagă, dar nici într-un caz să se schimbe însuşi.
Există oameni lenoşi care se las duşi de val şi aşteaptă mană cerească. Oameni care mai bine trăiesc aşa cum este, decît să depună un efort în plus pentru a schimba lucrurile. Oameni, care, vin cu argumente de genul “Eu am fost şi am votat şi aştept să fie bine” (şi cînd spun asta, chiar am exemple concrete printre cunoscuţii mei), iar în timp ce ei aşteaptă să se schimbe ceva, cei, care vor cu adevărat să-şi atingă scopurile, lasă poveştile despre soartă la o parte, şi-şi croiesc drum spre ţel.
“Soarta” mea s-a schimbat ceva timp în urmă, nu pentru că în cartea vieţii aşa era scris, ci pentru că meditînd mult la unele chestii de bază, am ajuns la anumite concluzii care deja dau roade astăzi. Soarta fiecăruia din noi e doar în mîinile noastre, şi doar de noi depinde ce ajungem între timp, narcomani şi alcoolici, sau oameni fericiţi alături de o familie frumoasă şi sănătoasă. E timpul ca fiecare din noi să devină un pic mai matur şi să ne spunem sincer că în mare parte, lucrurile depind de noi. Unicii oameni care au dreptul moral de-aş deplînge viaţa sunt cei care s-au născut fără mîini sau picioare, sau din cauza unor accidente teribile au rămas orbi sau cu alte probleme legate de sănătate. Şi cel mai straniu lucru, că mulţi dintre cei care s-au născut aşa, sunt oameni foarte puternici care ajung oameni puternici în viaţă şi care ne pot da nouă, celor sănătoşi, un exemplu foarte fruos, demn de urmat. În rest, după părerea mea, nimeni, şi absolut nimeni, nu are dreptul moral să-şi deplîngă viaţa pe care şi-o crează singuri! Spune NU CHIŞĂTULUI OCHILOR începînd de astăzi! Nu lăsa pe mîine ceea ce trebuia să faci încă ieri! Ia-ţi viaţa în mîinile tale şi făo mai frumoasă! Totul depinde doar de tine!
Amin!
PS: Pentru cunoscătorii de limba rusă, o piesă, cred eu, la temă.
Ария – Встань, страх преодолей
Bravo! Mi-a placut!
dapoi ce, eu deagaba m-am chinuit? :D :D :D
merci! )) mă mai rupe şi pe mine cîteodată să scriu ce fierbe în capul meu :)))
Cel mai interesant in lume este diversitatea…de oameni, de etnii, de pareri etc. Frumos scris, alocuri agresiv (banuiesc ca pentru a avea impact mai mare asupra oamneilor nostri care reactioneaza cumva numai la critica negativa, din pacate) si corect pentru ca mentionezi de multe ori “dupa parerea mea”… e subiectiv! :)
Bravo, ca faci ceva!
De-acord.
PS: Nu crezi în el, da totuși l-ai scris cu majusculă. Straniu. Instinctiv?
Nu, unele chestii le fac din respect faţă de alte persoane.