Cu roata’n groapă aşteptăm scînteia…

drumOrhei – oraş vechi, cu o istorie bogată, cu oameni cu suflet mare, muncitori, cu fabrici şi uzine, şi nu în ultimul rînd cu probleme, fie mari, fie mici. Prin anii războiului al doilea mondial, Orheiul a avut parte şi el de zile negre, războiul a trecut, urmele lăsate de acesta însă parcă mai sunt şi astăzi, cu toate ca au trecut deja mai bine de 60 de ani. Nu vreau să vorbesc despre război şi nici despre ororile acestuia, însă fiecare orheian care iese din casa sa, parcă îşi aduce aminte de el. Mergînd pe drumurile Orheiului, fără să vrei începi a te gîndi că nu demult la noi a fost război. Şi dacă orheeini parcă s-au deprins cu situaţia, cei care uneori doar trec prin Orhei, se străduie să o facă cît mai rar. Personal cunosc cîţiva şoferi de rută care nu trec pe la Auto-Gara Orhei doar din cauza drumurilor rele, chiar dacă acolo sunt drumeţii îngheţaţi de frig sau toropiţi de căldură, şi numără fiecare autobus care trece pe alături de ei, sperînd că următorul va fi cel care îi va duce acasă. Interesant este faptul că orice şofer care deţine un transport auto achită o taxă anumită anuală pentru întreţinerea drumurilor în stare bună. Şi atunci apare îtrebarea: Dacă tot se adună bani pentru întreţinerea drumurilor, de ce calitatea acestora este la cel mai jos nivel? Încă un fapt la fel de interesant este acela că orice candidat de primar, în programa sa electorală are numaidecît un punct legat de rezolvarea problemei drumurilor. După ce îşi ocupă postul de primar, problemă însă persistă sau este rezolvată doar relativ, făcînd o reparaţie de calitate joasă doar a unor străzi, exemplu fiind str. Eliberării. Şi stau şi mă gîndesc de ce şoferii rabdă situaţia dată? De ce la sărbători se poate aduna multă lume, iar cînd ajunge vorba de rezolvat unele probleme la nivel de primărie/guvern/etc parcă dispare toată bărbăţia din noi? Are parcă ceva poporul nostru, o barieră nevăzută de ochi care ne împiedică singuri să ne facem o viaţă mai bună. Şi te gîndeşti că şi cei de la conducere merg pe aceste drumuri devastate parcă de bombe şi nu-ţi poţi da seama de ce ne place totuşi să trăim aşa, pentru că dacă unui om nu-i place stilul său de viaţă acesta face ceva schimbări ca sa-i fie comod şi bine. Înseamnă oare asta că ne place totuşi aşa? E mai uşor să plecăm peste hotare decît să schimbăm aici ceva, pentru a fi şi la noi ca peste „hotare”? Oare care este acea scîntee care o să producă schimbarea cea mare, şi o să avem atîta răbdare să aşteptăm acea scîntee? Căutîn şi găsind pe paginile internetului informaţie despre starea drumurilor din ţara noastră, am parcă o frică că scînteia nu va fi degrabă. Problema drumurilor în Ţara Moldovei este foarte gravă, astfel 92% din drumurile naţionale au nevoie urgentă de reparaţie, aşa că vrînd nevrînd ajung la gîndul că dacă problema nu se rezolvă la nivel naţional, cu atît mai mult nu se va rezolva în curînd mai ales la nivel local. Interesant este totuşi faptul că întreţinerea acestora la nivel satisfăcător ar costa mai puţin decît reparaţia capitală a acestora odată la 10-15 ani. De ce dar ne place să facem totul invers? Sau vrem să fim mai „originali” decît alţii şi să fim în fruntea unor „top-uri” al ţărilor cu cele mai devastate drumuri? Şi parcă tot se aprobă atîtea proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii drumurilor, şi tot se voreşte de problema dată, dar ceva nu merge aşa cum trebuie. Poate trebuie de schimbat ceva, vreun instrument sau poate trebuie de schimbat totul şi de privit problema cu alţi cu ochi, din alt unghi? Sau poate ne-am deprins să găsim vinovatul, să arătăm cu degetul şi aici ne oprim? Şi ne place nouă moldovenilor un lucru, şi ne place tare, să vorbim mult, să filozofăm, să credem că ştim totul şi o să facem totul, dar rămîne doar vorba şi doar teorie. Poate e timpul deja să lăsăm vorba şi să ne apucăm de treabă? Cînd ajunge vorba de treabă, toţi cei care sunt răspunzători de chestia asta, dau din umeri şi spun: „Nu-s bani!”. Şi atunci cum rămîne cu banii pe care îi achită fiecare deţinător de automobil? Cum rămîne cu impozitele care se adună regulat de la orice întreprindere, fie ea individuală sau de stat? Caci dacă încerci să nu achiţi aceste impozite, ai păţit-o rău de tot. Atunci care e problema? Că tot mă frămîntă gîndul şi nu pot înţelege. Sau poate totuşi Mercedes-urile şi BMW-urile de ultimă generaţie care se tot înmulţesc ultimul timp sunt cumpărate pe banii care de fapt sunt destinaţi altor scopuri? Aşteptăm scînteia…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.